@ctivisti.ro

Eurodeputata PSD Daciana Sârbu, membră a Comisiei pentru mediu a Parlamentului European (ENVI) a afirmat, luni, în plenul PE, că răspunsul Comisiei Europene cu privire la scoaterea în afara legii a mineritului cu cianuri trebuie să fie unul mult mai ferm. Doamna Sârbu a solicitat totodată Parlamentului European şi Comisiei Europene să ia în considerare intervenţia - la nivelul decizional al Uniunii Europene- în dosarul Roşia Montană pentru a stopa un viitor dezastru ecologic şi uman.

“Cu siguranţă numele Roşia Montană sună tot mai familiar pentru instituţiile europene, ca şi pentru cetăţenii europeni. Vorbim despre o zonă a României binecuvântată cu peisaje minunate, cu vestigii istorice care au atras atenţia UNESCO, cu tradiţii şi istorie nepreţuite, aflate acum sub spectrul distrugerii. Exploatarea minieră cu cianuri, care ameninţă să anihileze integritatea şi valorile acestei aşezări, se conturează din nou ca o perspectivă reală. În ultimele săptămâni, guvernul şi preşedintele de la Bucureşti au dat de înţeles că distrugerea regiunii, prin permiterea începerii acestei exploatări, poate fi considerată acceptabilă”, a declarat europarlamentarul social-democrat.

Doamna Sârbu a adresat în acest context, Parlamentului European şi Comisiei Europene, rugămintea fermă de a lua în considerare intervenţia, de la nivelul  forurilor de conducere ale UE, pentru a stopa ceea ce va fi, fără îndoială, un dezastru ecologic şi uman.

“Românii din zona Roşia Montană sunt în egală măsură europeni. Din păcate, nu li s-au oferit suficiente şanse de viitor, deşi posibilităţile existau, turismul arheologic fiind doar una dintre ele (specialiştii spun că Roşia Montană ar putea deveni UNESCO World Heritage Site, element de patrimoniu mondial). Acum însă, lipsa lor de perspective, sărăcia lor, sunt pe cale de a fi cumpărate, pe un preţ de nimic, de o companie lipsită de conştiinţă ecologică, beneficiind de complicitatea unui guvern gata să facă tranzacţii pe seama mediului înconjurător, dacă preţul aurului este în creştere”, a argumentat Daciana Sârbu.

Deputata europeană a afirmat şi că Janez Potočnik, comisarul desemnat pentru portofoliul Mediului, întrebat la audierile din ianuarie, nu s-a angajat să acţioneze pentru scoaterea în afara legii a mineritului cu cianuri. Potrivit Dacianei Sârbu, el a vorbit, ca şi predecesorii săi, despre drepturile statelor membre de a acţiona aşa cum doresc, şi despre posibila implicare a CE numai dacă apar probleme de poluare transfrontalieră.

“Cred că răspunsul Comisiei Europene trebuie să fie unul mult mai ferm. Nu putem aştepta să aibă loc o nouă catastrofă, pentru a acţiona. Suntem Uniunea Europeană şi ne considerăm, pe bună dreptate, un deschizător de drumuri în domeniul protejării mediului. La Copenhaga, în decembrie, nu s-au făcut paşi înainte cu adevărat puternici în favoarea mediului. Noi avem acum ocazia de a face un astfel de pas, concret şi decis, arătând lumii întregi ce este de făcut, pentru un viitor sustenabil”, a conchis doamna Sârbu.

Din nou Educaţia ajunge în prim planul scenei politice, dar nicidecum aşa cum ar fi fost de dorit. Banii pentru profesori continuă să fie mărul discordiei. Protestul cadrelor didactice e legitim. Dacă există bani pentru alte domenii TREBUIE să existe şi pentru învăţământ, pentru că învăţământul este SOLUŢIA şi nu problema. Iar Guvernul român trebuie să înţeleagă că Educaţia este singura STRATEGIE care poate scoate România din mizerie pe termen lung.

În mod evident se doreşte reducerea cheltuielilor cu învăţământul, fără a ţine cont de oportunitatea acestui demers.

Prin urmare, solicit domnului ministru să explice de unde a reieşit cifra rotundă de 15.000 si nu 14.372 de exemplu? Este mai mult decât evident că această cifră a fost scrisă într-un birou ca să nu spun “scoasă din burtă” fără a analiza realitatea din şcolile româneşti.

Ne-am fi aşteptat ca ministrul Educaţiei să fie cel care să pledeze cauza învăţământului în faţa colegilor săi de Guvern şi să lupte pentru a ridica nivelul acestuia. Cu siguranţă că mai puţini profesori nu vor asigura o calitate mai bună, iar noi avem nevoie MÂINE de oamenii instruiţi astăzi, chiar de profesori prost plătiţi şi ameninţaţi cu disponibilizarea. Domnule ministru, dumneavoastra v-aţi da la o astfel de şcoală copilul? Facem apel la toate părţile implicate în conflict să îl rezolve pe cale amiabila în aşa fel încât procesul de învăţământ să nu aiba de suferit.

Ana Birchall
Şef Departament Educaţie

Câştigătorii concursului organizat de PES activists Gorj cu ocazia sărbătoririi Unirii Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, sunt: 1. Patricia Anuţoiu (Târgu-Jiu) şi 2. Maria Goje (Cluj-Napoca). Am hotărât să acordăm şi un premiu 2 ce constă într-un kit al militantului PES şi un produs în valoare de 100 lei. Toţi ceilalţi participanţi vor primi din partea PES activists Gorj un cadou special.

Vă mulţumim pentru interesul acordat!

Cu prietenie,
Ionuţ Cătălin Croitoru
PES activists Gorj

Premiul 1

Dragi activişti,

Cred că traseul propus de voi între realizarea incipientă a unităţii noastre naţionale şi accederea, în cele din urmă, la formula unităţii europene oferă exemplul unor îndelungate eforturi asociative, integrative şi progresive pe care România le-a depus de-a lungul timpului pentru a ajunge astăzi la un statut oficial de egalitate cu celelalte state europene.
Efortul mi se pare cu atât mai provocator cu cât se cunosc foarte bine termenii în care Principatele Române au devenit o ţară. Este vorba, desigur, de ceea ce astăzi numim viciu de procedură: textul Convenţiei de la Paris nu stipula faptul că domnii celor două Principate trebuie să fie persoane separate, găselniţă de care Cuza a profitat pentru a putea fi ales în ambele state. Interesantă nu este, însă, numai soluţia găsită, ci şi grupul căreia ea i-a fost servită, adică acea breşă a marilor puteri, printre care se numărau câteva „colege” ale Uniunii Europene de astăzi: Franţa, Anglia, Austria… Iată cum unitatea naţională a fost obţinută printr-o formă edulcorată de „trădare” internaţională. A avut loc atunci o diferenţiere care avea să ne garanteze mai târziu idependenţa, o independenţă pe care, în ciuda tutoror încercărilor prin care aveam să trecem (concesiile teritoriale, instalarea comunismului), n-am mai pierdut-o, oficial vorbind, niciodată. In virtutea acestei independenţe căreia i-a luat locul mai târziu ideea de libertate am ales să aderăm la o nouă formă de unitate, de această dată europeană.
Pentru că ceea ce ne uneşte e mai puternic decât ceea ce ne desparte, suntem astăzi membri cu drepturi depline în structurile europene. Chiar aşa stând lucrurile, am senzaţia că „uniunea” nu ţine loc de „unitate”. Ţările membre rămân captivele propriilor interese şi nu par să se poată mobiliza în scopuri comune pentru a face faţă cu adevărat crizelor prin care trecem. Crize, şi nu criză, pentru că problema economică nu e singura care ne afectează. Trăim, pe lângă acesta, şi crize identitare, morale, sociale etc. Pe lângă instabilitatea financiară, ne afectează şi instabilitatea statutului (există ţări membre admirate şi ţări membre arătate cu degetul - inutil să le mai numim), ignoranţa oricăror principii etice şi insensibilitatea socială.
În acest context, consider că direcţia promovată de Partidul Socialiştilor Europeni este nu numai adimirabilă, ci şi posibil eficientă. „Un loc de muncă decent” ca obiectiv mondial (!) este primul pas către ieşirea din criza financiară, nu neapărat prin faptul că se vrea decent, ci prin simplul fapt că se vrea. Mai mult decât atât, promovarea solidarităţii în educaţie şi, prin extrapolare, în toate zonele socialului, poate duce la diminuarea discrepanţelor existente astăzi şi la crearea unei oferte corecte, accesibilă tuturor în baza aceloraşi drepturi, întâi de toate, umane. Lupta împotriva schimbărilor climatice este, la rândul ei, un excelent mijloc de colaborare, atât la nivel micro (educaţia ecologică asumată în familie), cât şi la nivel macro (stabilirea unei politici comune a producerii energiei atomice). Perspectiva socialistă aduce unui domeniu atât de controversat cum e cel al mediului în care trăim un plus de umanitate, reamintindu-ne că suntem locuitorii comuni ai unei singure lumi şi că de colaborarea noastră depinde viitorul copiilor noştri. Nu în ultimul rând, sunt de părere că priorităţile PES care depăşesc, fireşte, cadrul abia schiţat de mine, deţin in nuce reţeta succesului unei societăţi europene deschise şi înfloritoare, prin faptul că nu doar spun, ci şi pun, oamenii pe primul loc.

Patricia Anuţoiu

Premiul 2

Privesc înainte, ca orice tânăr încrezător, negândindu-mă prea mult la importanţa deciziilor politice care se iau cu duiumul şi care, până nu demult, credeam că nu mă vor afecta niciodată. Dar cum vecinul din povestea caprei vecinului am devenit eu, încep să privesc cu mai multă atenţie ceea ce se întâmplă impasibil la „nivel înalt”. M-au dezgustat scandalurile politice din perioada alegerilor, înjosirea lui Patapievici prin declaraţia vizând compromiterea candidatului PSD, emisiunile despre „stelele norocoase” şi culorile talismanice ale învingătorului, replicile de tip mahala dintre candidaţi etc. etc..

Uf, şi acum, în prag de sărbătoare naţională, mă pune păcatul să pornesc Realitatea, unde mă lovesc de un alt show emblematic: dezbatere pe marginea discursului preşedintelui ţinut cu ocazia zilei de 24 ianuarie. Minunat! În aşteptarea unui debate ingenios, cu replici competente, o aud pe moderatoare pornind discuţia de la o problematizare extrem de complexă: „Băsescu a vorbit despre unitate!! Hmmm…oare ce poate să însemne asta? Unde bate?” Ascult mirată în continuare, ca un umil cetăţean ce nu prea înţelege cu ce se mănâncă politica şi îndrăznesc să mă întreb: „Despre ce altceva să vorbească individul ăsta dacă nu despre unitate…într-o zi care aniversează tocmai… Unitatea?”. Chiar aşa! Am ajuns, pare-se, în momentul în care, amnezici, uităm cauza (sensul zilei de 24 ianuarie), înlocuind-o cu efectul (discursul preşedintelui) şi minunându-ne, astfel, de … o alocuţiune despre … Unitate??? Dar asta e o figură de stil, nu un dat al realităţii. Ori, mai ştiu eu, confuzia postdecembristă e suficient de mare încât românul să fi ajuns să trăiască…metonimic? Ne amintim de Unire doar ca pretext pentru discursuri sforăitoare şi cârcotaşe, ca pretext pentru blamări gratuite (sau nu…), ca pretext pentru solilocuri patriotarde? „Hmmm…oare unde bate???”

Nu ştiu ce a însemnat pentru românii de atunci Unirea, dar ştiu cât de greu s-au implementat reformele lui Cuza; nu ştiu cât de greu şi-au păstrat integritatea naţională patrioţii trăitori în comunism, dar ştiu că Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul Justiţiei în timpul guvernului Groza a fost arestat, anchetat şi omorât din ordinul lui Dej pentru că a îndrăznit să declare că, înainte de a fi comunist, e român şi, în sfârşit, nu ştiu nici măcar ce înseamnă unitatea actuală, dar ştiu că mi-e greu să trăiesc pe bază de concedii fără plată şi sporuri tăiate (ca o debutantă într-ale vieţii bugetare, nici de-alea nu prea aveam, oricum), că tare bine îmi sună o viaţă într-una din ţările nordice… Unitatea în prezent, e, cred, una dintre himerele care a hrănit spiritul naţional de la prima Unire (militară) a lui Mihai Viteazul şi până la utopica (în ciuda tuturor datelor care o plasează altfel) Uniune Europeană. Despre contexte politice actuale nu pot decât divaga, nu pot decât să fiu în spiritul lor, vorbind vorbe, fără vreo legătură cu sensul mai profund al unităţii. Şi asta în condiţiile în care himera unităţii în paginile istoriei a rămas cu numele Unirii… O unire teritorială şi administrativă ce nu poate promite mai mult decât îi spune numele: a lega două elemente. E asta unitate? Şi atunci, mândră de naţia mea, lăcrimez pentru unirile ei mici şi mari, căci ştiu că dincolo de ele stau aspiraţii neatinse către unitate.

Mai e loc, totuşi, şi de mai bine. La nivelul Uniunii, România e un bun element de „legat”, adică de „alipit” la ceva (obscur, pe jumătate cunoscut de locuitorii ei, dar, oricum, mai bun decât ce se găseşte în cozile maidanezilor noştri). Că e un „ceva” capitalist, că e socialist, pentru românul de rând e tot un drac. Pentru reprezentanţii noştri, însă, „ceva”-ul trebuie să aibă o culoare precisă: şi românul (cult, ca toţi românii) se vede pus să aleagă între portocala (mecanică) şi (numele) trandafir(ului)… A se înţelege: aceasta nu e o critică! E o preablândă şi naivă viziune asupra realităţii prin lentila unei cititoare de romane fantastice. Şi care, din când în când, se mai loveşte de câte un sociolog interbelic (cică îl cheamă Ştefan Zeletin) care îşi permite neruşinarea de a prezenta starea de fapt a României în cheie…măgărească. Şi care citeşte amuzată: „Dar politica noastră? Un haos de minciuni şi fărădelegi, de neghiobii şi trageri pe sfoară. O atmosferă înăbuşitoare, încărcată cu toate miasmele ce nu se mai află pe lume, domneşte în cluburile partidelor de ţi se încreţeşte carnea când te gândeşti la ele. Nu e suflet cinstit care să nu le simtă mirosul şi să nu-şi ţină nasul la depărtări de sute de stânjeni. Căci o morală mai decăzută ca aceea a politicienilor noştri nu şi-a luat încă fiinţă sub soare. Să mărturisim drept, cu mâna la piept: am ajuns să stăm cu vrednicie la coada tuturor vieţuitoarelor pământului (…).”

Concluzia, a sociologului şi a autoarei: „Aşa se face patriotism în ţara măgarilor.” (Din ţara măgarilor, de Ştefan Zeletin).

Maria Goje

La 24 ianuarie 1859, avea loc, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Unirea Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească. Anticipată prin desfiinţarea obligaţiilor vamale între cele două ţări încă din perioada paşoptistă şi favorizată de contextul ex-războiului Crimeii, Unirea a fost posibilă prin numirea succesivă a aceluiaşi domn (5 ianuarie - Moldova; 24 ianuarie - Ţara Românească) în ambele Principate.

Până la marea Unire din 1918, când celor două aveau să li se alăture Transilvania, Basarbia şi Bucovina urmau să mai treacă, însă, aproape şase decenii. Reînregită touşi la 1 decembrie 1918, România şi-a păstrat intergritatea teritorială până în timpul celui de-al doilea Război Mondial, când Istoria ne-a stabilit, în linii mari, geografia de astăzi.

Intrată apoi în experienţa comunistă, ţara noastră a revăzut lumina libertăţii odată cu Revoluţia din decembrie 1989. Şi, ca şi când toate unirile şi eliberările noastre nu puteau surveni decât în decembrie sau ianuarie, la 1 ianuarie 2007, România a devenit membră a Uniunii Europene.

Meditând la traseul sinuos al ţării noastre schiţat mai sus în linii foarte generale, vă invităm, în prag de aniversare, la o interpretare personală a situaţiei noastre actuale. Cât de uniţi suntem pe plan naţional? cât de integraţi în marea familie europeană? Care este viziunea noastră asupra evoluţiei acestei familii căreia, în sfârşit, îi aparţinem? Cum arată „noua direcţie pentru Europa” prin lentila PES?

Cea mai sinceră şi provocatoare intervenţie va fi premiată în data de 25 ianuarie cu un ceas deşteptător cu ramă foto digitală AGFA şi un kit al militantului PES. Juriul este format din reprezentanţi de seamă ai PES activists România.

Trimite părerea ta la adresa de e-mail pes_activists@yahoo.com până luni 25 ianuarie 2010 ora 20.

Pentru că noi punem oamenii pe primul loc, pot participa la concurs copii, părinţi şi bunici, liberali, democraţi şi oameni de stânga, muncitori, directori sau oameni de cultură…

Îţi aşteptăm, de asemenea, cu interes, comentariile şi parerile vizavi de sondajul afişat pe blogul nostru.

Cu prietenie,
Ionuţ Cătălin Croitoru
PES activists Gorj

Rememorând, acum la început de 2010, finalul anului trecut, trebuie să dăm seama de ultima noastră acţiune de anvergură, care s-a petrecut la Praga, la Congresul Partidului Socialiştilor Europeni, între 6-8 decembrie. Cu mic, cu mare, organizatorii au reuşit să adune un număr impresionant de participanţi, printre care, desigur, n-am ezitat să ne numărăm.

Înalţi diplomaţi, membri ai Parlamentului European, invitaţi de seamă din Europa şi chiar din ţările asiatice, militanţi de pretutindeni ne-am reunit pentru a asista şi participa la discuţiile efervescente pe marginea problemelor Europei actuale şi pentru a-l realege în funcţia de preşedinte pe Poul Nyrup Rasmussen.

Îndată după deschiderea Congresului, a fost adoptată agenda discuţiilor, urmând a fi stabilite priorităţile de lucru. Astfel, pe durata desfăşurării activităţilor, atenţia a fost canalizată în 5 direcţii esenţiale: 1. Noua direcţie progresistă a societăţilor, 2. Oamenii pe primul loc: o Agendă Europeană progresistă, 3. Schimbarea climatică: un mesaj pentru Copenhaga, 4. Europenii şi reforma financiară, 5. Un nou drum înainte, un PES mai puternic. La cererea organizatorilor, fiecare dintre noi a adresat câte o întrebare adaptată oricărei teme din cele cinci propuse, acestea fiind înregistrate şi incluse în filmul-sinteză care a rulat în închidere.

Printre susţinătorii unor consistente şi interesante rapoarte prezentate şi dezbătute în plen, s-au numărat: PES, S&D Group in the European Parliament, PES Group in the Committee of the Regions, PES Women, ECOSY, Foundation for European Progressive Studies, European Forum for Democracy and Solidarity, Rainbow Rose, Union of Socialists Local and Regional Representatives in Europe, European Senior Organisation. Toate rapoartele pot fi consultate pe www.pes.org

Motivaţi şi uniţi de atmosfera colegială a Congresului, îmbogăţiţi de discuţiile purtate cu europarlamentarii noştri prezenţi acolo şi răsfăţaţi de minunata capitală a Cehiei, ne-am întors cu forţe proaspete şi cu speranţa că, deşi reveneam într-o Românie deprimată de periculoasa monotonie prezidenţială ce tocmai se instala, nu totul a fost pierdut. Nu ne-am înşelat.

Ionuţ Cătălin Croitoru
PES Activists Gorj

Eurodeputata PSD Corina Creţu, membră a Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a Parlamentului European (EMPL), a pledat, luni, în şedinţa plenară a PE, pentru accesul liber al cetăţenilor români pe pieţele muncii din toate statele membre ale Uniunii Europene.

“La trei ani de la aderarea la UE, romanii şi bulgarii nu se bucură încă de drepturi depline în calitate de cetăţeni ai UE. Deşi libera circulaţie a forţei de muncă este un principiu fundamental al construcţiei europene, zece ţări membre menţin încă barierele pentru cetăţenii români şi bulgari”, a subliniat Corina Creţu, care e şi vicepreşedinta Comisiei pentru dezvoltare din Parlamentul European.

Potrivit europarlamentarului român, “prelungirea restricţiilor privind accesul pe pieţele interne ale muncii a fost decisă în ciuda recomandării adresate de Comisia Europeană, care arăta că mobilitatea lucrătorilor est-europeni nu a bulversat pieţele muncii ci a determinat creştere economică”.

“Din păcate, criza economică este folosită acum ca argument pentru păstrarea restricţiilor, invocându-se şomajul intern şi presiunea exercitată de imigranţi asupra pieţelor muncii. Realitatea demonstrează, însă, că se exagerează eventualele consecinţe ale afluxului de forţă de muncă din noile state membre. De asemenea, menţinerea barierelor împiedică utilizarea întregului potenţial de forţă de muncă pentru ieşirea din actuala criză şi pentru relansarea economiei europene”, a declarat Corina Creţu, exprimându-şi speranţa că noua Comisie Europeană va acţiona mai convingător împotriva măsurilor cu caracter protecţionist, care îngrădesc într-un mod discriminatoriu libera circulaţie a forţei de muncă în interiorul Uniunii Europene.

Adunarea Generală a PES activists România a decis cu unanimitate de voturi demararea campaniei de promovarea în cadrul structurilor politice ale PSD în vederea creşterii recunoaşterii structurii PES activists România în statutul PSD pe măsura influenţei organizaţiei în stânga românească.

În prezent PES activists România este recunoscut de statutul PSD ca fiind o structură responsabilă de dezbaterea pe teme europene.

Solicitările noastre sunt:
- recunoaşterea PES activists România ca structură responsbilă de promovarea activităţii PES/PSD la nivel european, campaniile online şi campaniile în diaspora;
- promovarea structurii în organismele de conducere ale PSD la nivel central şi local (Biroul Permanent, Comitet Executiv, Consiliu Naţional, etc.).

Sustineţi şi dumneavoastră proiectul nostru postând pe site urmatorul banner:

Considerăm această solicitare oportună întrucât PES activists România a fost una dintre puţinele structuri cu adevărat active în social-democraţia românească.

Raport de activitate 2008-2010:

RAPORT ACTIVITATE PES ACTIVISTS ROMÂNIA 2008-2010

Partidul Social Democrat şi PES activists Gorj vă urează Sărbători fericite şi un an 2010 cu multe “succesuri“!!!

Echipa activisti.ro este în vacanţă, ne revedem în 2010.

Eurodeputata PSD Daciana Sârbu a făcut, miercuri, în plenul Parlamentului European, o declaraţie pe tema violenţei la adresa femeilor, marcând astfel Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor, stabilită de Adunarea Generală a ONU pentru data de 25 noiembrie a fiecărui an.

“Violenţa împotriva femeii este una dintre cele mai perfide încălcări ale drepturilor omului, fiind prezentă în toate societăţile lumii, afectând o treime din femeile din întreaga lume. Toate formele de violenţă împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului şi stau în calea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Potrivit estimărilor ONU, abuzurile de acest gen nu numai că persistă, dar sunt în creştere. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste fapte nu sunt cunoscute, sau sunt, pur si simplu, trecute cu vederea”, a declarat deputata europeană.

„Acest tip de violenţă există pe scară largă, face mai multe victime decât cancerul şi lasă urme adânci în sufletele oamenilor şi în existenţa societăţilor, de aceea ar trebui să ne sporim eforturile în a o combate”, a subliniat Daciana Sârbu.

Europarlamentarul social-democrat a mai adăugat că, fiind un lider mondial în respectarea drepturilor omului, Uniunea Europeană trebuie să reprezinte un exemplu în materie de respectarea drepturilor femeilor, doamna Sârbu adresând un apel la adresa instituţiilor europene de a se implica activ în combaterea violenţei împotriva femeilor, în interiorul şi în exteriorul graniţelor sale.

In România, Daciana Sârbu susţine campania Fondului ONU pentru Populaţie şi a Centrului de informare ONU - Femei în umbră. Umbre”, campanie menită să sensibilizeze publicul în legătură cu gravitatea fenomenului reprezentat de violenţa împotriva femeilor.

Informativ, doamna Sârbu a salutat miercuri faptul că instituţia Consiliului Naţional al Audiovizualului a decis mutarea unei reclame cu tentă denigratoare faţă de femei după ora 20:00, deoarece încalcă normele de protecţie a copiilor. Europarlamentarul PSD adresase, cu câteva zile in urma, CNA şi instituţiilor de presă, o scrisoare deschisă, in care atrăgea atenţia că, în opinia sa, spoturile de promovare a firmei AdePlast realizează „o confuzie voită între produsul promovat şi o femeie prezentată într-o ipostază sexuală”, reducând astfel femeia la statutul de obiect.

In acest sens, Daciana Sârbu a atras atenţia că peste două treimi din copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani urmăresc publicitatea la televizor, ei putând viziona acest spot fără restricţii. Acest segment de public îşi formează reprezentările sociale şi comportamentale inclusiv în funcţie de informaţiile sau sugestiile oferite de astfel de clipuri publicitare. Drept urmare, din asemenea clipuri în care femeile sunt portretizate ca “simple obiecte pentru uz sexual” ei pot desprinde concluzii generale referitoare la rolul femeii în societate, care pot reprezenta premise solide pentru violenţa faţă de femei.

Traian Băsescu miezul dintre comunişti!
O captură din oficiosul PCR - Scânteia din 3 ianuarie 1986 - căpitanul navei Biruinţa trimitea cele mai alese gânduri “Conducătorului iubit“.

Iată şi transcrierea:

An nou de muncă, pace şi-mpliniri
De comuniste româneşti zidiri.

Aflat în portul Yenuba din Arabia Saudită, echipajul petrolierului “Biruinţa” de 150 000 tdw, fruntaş pe flotă în 1985, a transmis următoarea radiogramă semnată de comandantul său Traian Băsescu.

“În această noapte de la cumpăna anilor cei 40 de navigatori de pe aceasă plutitoare cetate de oţel, construită de România, îşi îndreaptă gândurile spre ţară, spre conducătorul partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spre toţi cei dragi de acasă. DUpă datină, cei aflaţi în cartul liber suntem în jurul pomului de iarnă şi închinăm un pahar de vin pentru succesele obţinute de poporul nostru în anul care a trecut, pentru rezultatele pe care le-am înregistrat şi noi, marinarii şi care ne-au permis depăşirea planului de trafic cu 17%, pentru succese şi mai mari în 1986.”

Scânteia, 3 ianuarie 1986, pagina 2.

pesurse.ro