Astfel, dacă sesizarea de neconstituţionalitate depusă de PSD la Curtea Constituţională, cu privire la Legea de tăiere a pensiilor şi salariilor, va fi respinsă, membrii Departamentului Juridic al PSD din fiecare organizaţie judeţeană vor redacta actele necesare acţiunilor în instanţă pentru toţi solicitanţii, PSD urmând să sesizeze, împreună cu aceştia,organismele de justiţie internaţionale -  Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

În privinţa motivaţiei juridice a sesizării Curţii Constituţionale, vicepreşedintele PSD a menţionat că articolele 1,2,3,4,5 şi 12 din Legea de tăiere a pensiilor şi salariilor încalcă următoarele articole din Constituţia României:

-        Art.15, ce priveşte neretroactivitatea legii, un principiu fundamental al dreptului

-        Art.44, referitor la dreptul de proprietate privată, care nu poate fi atins. Jurisprudenţa CEDO şi a Curţii de Justiţie Europene au stabilit că salariul şi pensia reprezintă posesia celui care urmează să le primească şi acestea nu pot fi diminuate prin orice act normativ

-        Art.47 alin.1 privind asigurarea unui nivel de trai decent

-        Art.135, care statuează faptul că statul trebuie să asigure creşterea calităţii vieţii

-        Art. 53, cu privire la restrângerea unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

Acestea reprezintă încălcări grave ale Constituţiei, acceptate de Guvernul Boc şi de parlamentarii PD-L, principalii susţinători ai acestor măsuri.

Reprezentanţii PSD speră, chiar şi după ultimele evenimente legate de desemnările judecătorilor şi conducerii Curţii Constituţionale, că soluţia va fi una în favoarea şi cu respectarea Constituţiei României.

Admiterea de către Curte a sesizării de neconstituţionalitate a legii, depusă de PSD, va reprezenta un nou vot de blam, alături de cele 228 de voturi din Parlament în favoare moţiunii, pentru Guvernul Boc, care, în această situaţie, va trebui să îşi prezinte imediat  demisia.

Partidul Social Democrat cere judecătorilor Curţii Constituţionale să dea dovadă de profesionalism, independenţă,  imparţialitate, precum şi o soluţie care să respecte spiritul legii şi al  Constituţiei.

Bunăoară, în ceea ce priveşte terasamentul degradat, suntem liniştiţi aflând că acesta este permanent monitorizat şi verificat şi că „în funcţie de resursele financiare ale CNCF„CFR” SA, vor fi executate lucrări de reabilitare, reparaţie şi întreţinere”. După ce, în introducere ni s-a amintit că „în ultimii ani calea ferată se confruntă cu mari probleme financiare”, putem să luăm promisiunea reabilitării „în funcţie de resurse” ca pe o … omisiune. Mai departe, ni se explică de ce trebuie să circulăm în continuare cu oripilantele vagoane vechi: „Parcul de inventar al CNCF„CFR” SA conţine un număr insuficient de vagoane noi sau modernizate, fapt ce duce la necesitatea menţinerii în circulaţie a vagoanelor de trenuri de construcţie mai veche.” Convingător şi sincer, răspunsul eludează de fapt întrebarea: De ce parcul de inventar conţine un număr insuficient de vagoane noi?

Mai departe, suntem rugaţi să înţelegem că, în privinţa salubrităţii, vina nu ţine numai de  firmele contractate - care, desigur, sunt sancţionate în consecinţă la sesizarea neregulilor - ci şi „de gradul de civilizaţie al publicului călător”.  Noi ştim că publicul „întreţine” ceea ce găseşte, dar … treacă. Acelaşi public este vinovat şi de modul în care arată spaţiul gării, necorespunzător exploatat. Ideea noastră era că acest spaţiu ar trebui transformat în arie comercială, pe model european, unde călătorii, şi nu numai, să poată face cumpărături sau să se relaxeze la o cafea în aşteaptarea trenului. Se pare că CNCF„CFR” SA ne-a devansat! Programul există deja. Mai mult, chiar, el a fost implementat, numai că „în spaţiile deja amenajate CNCF„CFR” SA se confruntă cu atitudinea total necivilizată a publicului călător şi a persoanelor fără adăpost care le-au deteriorat pe parcurs”. Pe cine? Pe ele, spaţiile comerciale, dacă aşa pot fi numite băncile din sălile de aşteptare. Sau poate se referă la gheretele guliveeerice de ziare şi dulciuri în care, nu-i aşa,  poţi intra să te plimbi liniştit şi să să-ţi arunci ceva în coş. Cu o aşa rată ridicată a huliganismului, oare ce pândeşte poliţia TF? În fine…

În rest, bine de ştiut, vagoanele dezafectate sunt valorificate prin intermediul Bursei Române de Mărfuri, personalul este instruit corespunzător, cetăţenii fără bilet, amendaţi, iar tarifele practicate deosebit de atractive. În faţa unei asemena oferte, revoltaţii sunt, deducem, nişte neserioşi căutători de nod în papură care se încăpăţânează să nu vadă că mai bine de atât nu se poate. Dar întodeauna se poate mai rău…

Vezi aici memoriul PES activists Gorj

Vezi aici răspunsul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii

1.        La nivelul infrastructurii există probleme majore în ceea ce priveşte:

1.1.   Terasamentul. Acesta nu prezintă nicio garanţie pentru bunul mers al trenurilor sau pentru siguranţa pasagerilor. Restricţiile de viteză, din ce în ce mai dese, fac dovada riscului de a circula cu o viteză normală (înţelegând prin aceasta o viteză de bun-simţ, de cca. 80 km/h). Spre exemplu, un tren accelerat ca A 1832 străbate 302 km în 6 h 30 minute, ceea ce înseamnă 2 h la 100 de km, adică practică o viteză de aproximativ 50 km/h (amintim aici că în domeniul rutier 50 km/h înseamnă restricţia, nu media!). În aceste condiţii, achiziţionarea unei locomotive care atinge 200 km/h e mai mult decât o glumă proastă, deşi UE a impus României ca deplasarea feroviară să se realizeze cu o viteză minimă de 160 km/h pentru persoane şi 120 km/h pentru mărfuri. În plus, în ceea ce priveşte şinele de cale ferată, există şine nefuncţionale, care ruginesc treptat, spre mândria braconierilor de fier vechi ce nu ezită să comercializeze ceea ce statul nu poate întreţine.

1.2.   Vagoanele. Acestea sunt foarte vechi, prost întreţinute, în mare parte insalubre. Deşi există contracte substanţiale încheiate cu firme de salubritate, densitatea suprafeţelor microbiene indică grave nereguli.

1.2.2.      Compartimentele sunt fie în stadiu de criogenizare, fie de supraîncălzire, însă niciodată temperatura nu este cea normală. Pe timpul iernii se obervă fără excepţie tendinţa de irosire a combustibilului prin supraîncălzire. Ele sunt mizere, fie supraîncărcate, fie goale. Densitatea pasagerilor nu e nici ea uniformă.

1.2.3.      Toaletele reprezintă un subiect tabu. Niciun călător nu doreşte să recunoască a fi fost nevoit să le probeze. Imaginile de acolo pot face groază chiar şi celor mai curajoşi dintre pasageri. Insalubritatea e un termen prea blând pentru acest subiect.

1.3.   Gările. Clădiri masive, neîntreţinute şi nerenovate, gările româneşti sunt pe măsura trenurilor care le vizitează. Mizere şi decrepite. Clădiri care în spaţiul UE sunt utilizate în scopuri comerciale, atrăgând traficul uman, la noi fac răsfăţul vagabondajului nocturn. Există săli de aşteptare fără geamuri, fără scaune, fără căldură, dar cu puternice miasme greu recognoscibile. Toalete insalubre sau inexistente în cazul gărilor mai mici. Peroane prost luminate, inaccesibile persoanelor cu handicap şi nesecurizate. Nu există pasaje sau linii de demarcaţie. Anunţarea trenurilor în gară se face prin intermediul unor difuzoare bruiante care lasă să transpară cu dificultate un mesaj viciat şi în mare parte molfăit.

1.4.   Personalul. În continuă reducere după regretabilele disponibilizăti masive ale CFR Marfă şi Călători, personalul CFR nu merge pe principiul puţin, dar bun. Din contră. Serviciile sunt de cea mai proastă calitate:

1.4.1. Controlorii de bilete sunt lipsiţi de orice deontologie, încurajând, prin luarea de mită, călătoria fără bilet şi prezentându-se vulgar şi arogant, uneori chiar abuzând de aşa-zisa lor autoritate pentru a pune la punct pasagerii revoltaţi pe bună dreptate.

1.4.2.  Funcţionarii de la ghişeele de bilete se disting, la rândul lor, prin agresivitate verbală şi indiferenţă faţă de problemele călătorilor.

1.4.3.  Consumul de acool în rândul angajaţilor pe timpul desfăşurării activităţilor devine tot mai des o problemă.

1.4.4. Ţinuta vestimentară a angajaţilor nu impune niciun fel de respect. Caschetele tip „Garcea” şi  uniformele soioase fac deliciul pasagerilor cu umor, dar fac, în acelaşi timp, şi o impresie îngrozitoare străinilor şi chiar românilor nu foarte familiarizaţi cu acest mijloc de transport.

2.      La nivelul managementului există numeroase carenţe ce vizează:

2.1. Lipsa ofertelor şi a promoţiilor. Trenurile se deplasează cu vagoane semi-goale, în loc să practice un sistem de taxare aleatoriu, pe modelul curselor low-cost de avion.

2.2. Trenurile cu condiţii de personal (scaune incomode, spaţiu redus pentru bagaje etc.) circulă pe distanţe lungi spre disconfortul şi disperarea pasagerilor.

2.3. Spaţiile din gări şi din faţa gărilor sunt neexploatate. Ele ar trebui închiriate în scopuri comerciale, într-o formă bine organizată, nu haotică şi aleatorie.

2.4. Vagoanele dezafectate nu sunt valorificate, ci sunt abandonate pe liniile moarte pentru a fi valorificate de vânzătorii clandestini de fier vechi.

2.5. Aşa numitele „controale de stat” sunt fie prea rare, fie ineficiente. Se călătoreşte îngrijorător de mult fără bilet. De exemplu, trenul personal Târgu-Jiu - Craiova avea odinioară 6 vagoane. În prezent, acelaşi tren circulă cu 2 vagoane, arhipline, reducerea lor datorându-se nu diminuării numărului de călători, ci reducerii cererii oficiale de bilete.

2.6. Deşi tinerii alcătuiesc un mare procent al clienţilor CFR, ei nu beneficiază de reducere până la vârsta de 26 de ani, aşa cum se întâmplă în toate ţările civilizate ale continentului şi ale lumii. Ei au reducere doar cu prezentarea carnetului de elev sau cel de cupoane pe care îl primesc cu întârziere, astefl încât să nu-l poată folosi integral. La casele de bilete figurează reducerea cu cardul ISIC, însă în practică ea nu se aplică niciodată.

2.7. În marile gări lipsesc automatele pentru bilete CFR.

2.8. Lipsa de experienţă şi profesionalism a S.C. Informatica Feroviara societate aflată în subordinea CFR S.A. (site-ul www.infofer.ro este de foarte multe ori nefuncţional, lipsesc informaţiile despre trenurile internaţionale etc.).

Având în vedere aceste remarci, care reprezintă, din păcate, o extrem de scurtă radiografie a situaţiei CFR în prezent, realizată prin ochiul călătorului de rând, PES activists Gorj solicită luarea urgentă de măsuri în vederea rezolvării problemelor ridicate. În cazul în care semnalările noastre nu par suficient de convingătoare, PES activists Gorj îi lansează domniei sale, Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii, Radu Mircea Berceanu, invitaţia de a ne însoţi într-un tur al României cu trenul personal, în intervalul vacanţei sale parlamentare.

În aşteptarea unei decizii oficiale în această chestiune, PES activists Gorj vă mulţumeşte anticipat,

Cu deosebită consideraţie,

Ionuţ Cătălin Croitoru

Preşedinte PES activists Gorj

Europa Liberă, Aici este o campanie naţională vizînd obţinerea de sprijin şi strîngerea de fonduri pentru înfiinţarea unui “Centru de Cercetare şi Documentare Europa Liberă” la Bucureşti. Proiectul este iniţiat şi coordonat de IRIR împreună cu echipa foştilor angajaţi şi colaboratori ai Departamentului Românesc al Radio Europa Liberă. Reamintind semnificaţia specială a Europei Libere şi contribuţia ei la cîştigul de libertate şi bunăstare al românilor, campania transmite mesajul că oamenii au acum ocazia de a-şi manifesta recunoştinţa printr-un gest nobil, de pe urma căruia vor beneficia, în fond, ei înşişi.

Radio Europa Liberă (REL), post finanţat de Congresul S.U.A., a fost cel mai important fenomen mediatic al României de pîna în 1989, şi a jucat un rol determinant în istoria recentă a ţării. Premisele pentru înlăturarea totalitarismului şi orientarea spre libertate şi democraţie se datoreaza în mare măsură Europei Libere. Emisiunile destinate României, iniţiate în 1951, au încetat în august 2008.

Istoria României din a doua jumătate a secolului 20 şi pătimirile societății româneşti sub comunism nu pot fi studiate şi înţelese fără cuprinderea fenomenului “Europa Liberă” într-un asemenea demers. Arhiva emisiunilor REL se află la Hoover Institution din Stanford, California, peste mări şi ţări. Din această cauză, arhiva este practic inaccesibilă celor din ţară. Rolul unui “Centru de Cercetare şi Documentare Europa Liberă” ar fi de a găzdui şi pune la dispoziţie tuturor, aici, în România, o copie completă a arhivei de programe (texte şi înregistrări audio). Obţinerea copiilor şi înfiinţarea centrului presupune costuri de cîteva sute de mii de euro. Pe lîngă Centrul de cercetare şi documentare urmează să ia fiinţă şi un radio şcoală care să ducă mai departe tradiţia democratică şi standardul profesional al Europei Libere.

Emisiunile Europei Libere au fost percepute şi descrise ca oxigenul care a permis românilor să respire şi să reziste sub comunism. REL a salvat vieţi şi a influenţat destine. A fost marea obsesie a lui N. Ceausescu şi a Securității. Din cauza asta, a avut de suferit şi a adus jertfe. În anul 2001, statul român a găsit de cuviinţă să recunoască importanța şi meritele Europei Libere. Preşedintele Ion Iliescu a înmînat atunci celor de la REL distincții şi diplome “ca semn al durabilei recunoştinţe şi preţuiri a poporului român”.

Campania Europa Liberă, Aici urmăreşte:

- să genereze receptivitate pentru scopul propus şi să formeze un curent de opinie favorabil
- să determine publicul şi companiile să doneze bani
- să influențeze factorii de decizie în sensul acordării de aprobări, facilitări, fonduri etc.

Trebuie amintit că în 2009 s-au împlinit 60 de ani de la înfiinţarea Europei Libere (Committee for a Free Europe). Marcînd această aniversare, in Congresul SUA a fost adoptată o rezoluţie “pentru a onora contribuţia REL la promovarea libertăţii în lumea întreagă şi a omagia dedicaţia angajaţilor săi în furnizarea de informaţii corecte şi obiective oamenilor aflaţi sub regimuri opresive”.

Campania “Europa Liberă, Aici” se prelungește pînă la 31 martie.

Trimiteți un SMS la numărul 8820, valabil în rețelele Vodafone, Orange și Cosmote pînă la 31.03.2010. Donaţi astfel 2 Euro (nu se aplică TVA). Confirmarea donaţiei constă dintr-un mesaj de mulţumire pe care îl veţi primi imediat din partea noastră.

Susţinătorii noştri din străinătate au posibilitatea de a face donaţii prin PayPal, activînd butonul “Donate” de pe această pagină.

Aici puteți vedea site-ul de campanie www.100000romani.ro, cu nişte comentarii extraordinare ale donatorilor. Le mulţumim tuturor.

Evenimentele Campaniei - aici

Donaţii în cadrul campaniei Europa Liberă, Aici se pot face şi în următoarele conturi ale IRIR (Fundaţia pt Studiul Istoriei) de la Banca Transilvania, sucursala Lipscani (BIC/SWIFT: BTRLRO22):

RO88BTRL0410120579792100 - în Lei
RO71BTRL0410420579792100 - în Euro
RO27BTRL04102205797921XX - în Dolari

Date necesare pentru transferul bancar:

Beneficiar: Fundaţia pt Studiul Istoriei
CUI: 13228095
Adresa băncii: Str. Lipscani nr. 102, Bucureşti 030039
Motivul tranzacției: donaţie

]]> http://activisti.ro/2010/03/campania-europa-libera-aici/feed/ http://activisti.ro/2010/03/propunere-pentru-consiliul-local-si-primaria-mun-targu-jiu/ http://activisti.ro/2010/03/propunere-pentru-consiliul-local-si-primaria-mun-targu-jiu/#comments Wed, 03 Mar 2010 18:27:44 +0000 activisti http://activisti.ro/?p=1082 Având în vedere faptul că municipiul Târgu-Jiu găzduieşte monumente de patrimoniu naţional şi UNESCO, precum opere brâncuşiene, dar şi că acestora li se adaugă, în arhitectura oraşului, numeroase clădiri şi biserici de incontestabilă vechime şi valoare, PES activists Gorj propune introducerea unui sistem simplu, dar eficient, de protecţie a monumentelor oraşului împotriva păsărilor, în particular a porumbeilor.

E binecunoscut pericolul pe care găinaţul de porumbel îl constituie pentru orice formă de material, datorită hiperacidităţii sale. Studiile arată că sunt resturile cele mai periculoase din întreaga clasă a păsărilor. Spre exemplu, un procent de 30% dintre autoturisme ajung să fie avariate anual din cauza zburătoarelor. Similar, clădirile pot suferi aceleaşi consecinţe, cu observaţia că, spre deosebire de autoturisme, bunuri personale, clădirile în discuţie sunt bunuri colective, monumente istorice, care necesită protecţie adecvată şi recondiţionare frecventă.

De aceea, pe modelul măsurilor luate în marile centre turistice - oraşul Pisa (Italia) a impus un adevărat program de luptă anti-porumbei - propunem realizarea unor dispozitive cu crampoane, constituite din ace foarte fine şi dese, imperceptibile de la distanţă, care să fie amplasate pe laturile clădirilor sau deasupra lor, în funcţie de locul de aşezare a zburătoarelor, în aşa fel încât monumentele să fie protejate, iar vieţuitoarele să nu fie nici ele puse în pericol. Din contră, dispozitivele, vor reprezenta o măsură benignă de înlăturare a păsărilor de pe clădiri. Trebuie ţinut seama că e vorba nu doar de protejarea clădirilor, ci chiar a sănătăţii cetăţenilor, întrucât porumbeii sunt şi purtătorii a numeroase boli (peste 60) transmisibile oamenilor pe căi foarte simple (miros, vânt etc.).

Considerăm necesară o astfel de măsură, în condiţiile în care fondurile de reabilitare a monumentelor sunt limitate, iar valoarea unora dintre acestea e de natură istorică. Spre exemplu, Catedrala Sf. Voievozi din Piaţa Prefecturii are o pictură exterioară particulară, destul de rară în ţară, înfăţişând înţelepţi, nu sfinţi. Chestiunea e de natură istorică, această pictură murală fiind în perioada regimului comunist o formă de evitare a distrugerii clădirii care datează din secolul al al XVIII-lea. La lista exemplelor se poate alătura Ansamblul Sculptural Constantin Brâncuşi, suficient de expus intemperiilor pentru a mai suporta ameninţări suplimentare.

Adăugăm că măsura presupune cheltuieli şi riscuri minime şi că ea a fost adoptată în numeroase oraşe, turistice sau nu, cu scopul protejării paşnice împotriva unor pericole reale şi vizibile - vedeţi în acest sens fenomenul de macerare a pavajului din zonele populate de porumbei.

În 2009, la Timişoara, consilierii judeţeni au inclus în bugetul Consiliului Judeţean Timiş achiziţionarea unui sistem de protecţie a Palatului Administrativ împotriva porumbeilor.

În aşteptarea unei decizii oficiale în această chestiune, PES activists Gorj vă mulţumeşte anticipat,

Cu deosebită consideraţie,

Ionuţ Cătălin Croitoru

Preşedinte PES activists Gorj

Vezi aici propunerea integrală

Evenimentul a fost cu totul inedit pentru judeţ. Organizat sub forma unei dezbateri interactive de tip table-to-table pe tema Europei sociale şi a soluţiilor oferite de stânga romanească la actuala criză economică, evenimentul a beneficiat de participarea a circa 100 de persoane, membri PSD, simpatizanţi dar şi oameni simpli interesaţi de teme europene.

Printre invitaţi îi putem enumera pe deputatul PSD, Florin Iordache, si deputatul fost-PSD, Valeriu Steriu, preşedintele TSD Olt şi alţi reprezentanţi de marcă ai organizaţiei PSD Olt. De asemenea, colegii PES activists din Dolj si Gorj au participat la eveniment pentru a-şi susţine noii colegi din Oltenia.

Mulţumim echipei din Olt pentru un eveniment foarte bine organizat şi suntem siguri că această echipă va face multe pentru promovarea social-democraţiei europene în România.

Toate pozele de la eveniment cu un click aici.

PES activists România - www.pes.ro

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

]]> http://activisti.ro/2010/02/voteaza-cel-mai-reusit-cuplu-de-politicieni-romani/feed/ http://activisti.ro/2010/02/daciana-sarbu-solicita-ce-si-pe-sa-ia-in-considerare-interventia-in-dosarul-rosia-montana/ http://activisti.ro/2010/02/daciana-sarbu-solicita-ce-si-pe-sa-ia-in-considerare-interventia-in-dosarul-rosia-montana/#comments Wed, 10 Feb 2010 00:26:21 +0000 activisti http://activisti.ro/?p=1065

Eurodeputata PSD Daciana Sârbu, membră a Comisiei pentru mediu a Parlamentului European (ENVI) a afirmat, luni, în plenul PE, că răspunsul Comisiei Europene cu privire la scoaterea în afara legii a mineritului cu cianuri trebuie să fie unul mult mai ferm. Doamna Sârbu a solicitat totodată Parlamentului European şi Comisiei Europene să ia în considerare intervenţia - la nivelul decizional al Uniunii Europene- în dosarul Roşia Montană pentru a stopa un viitor dezastru ecologic şi uman.

“Cu siguranţă numele Roşia Montană sună tot mai familiar pentru instituţiile europene, ca şi pentru cetăţenii europeni. Vorbim despre o zonă a României binecuvântată cu peisaje minunate, cu vestigii istorice care au atras atenţia UNESCO, cu tradiţii şi istorie nepreţuite, aflate acum sub spectrul distrugerii. Exploatarea minieră cu cianuri, care ameninţă să anihileze integritatea şi valorile acestei aşezări, se conturează din nou ca o perspectivă reală. În ultimele săptămâni, guvernul şi preşedintele de la Bucureşti au dat de înţeles că distrugerea regiunii, prin permiterea începerii acestei exploatări, poate fi considerată acceptabilă”, a declarat europarlamentarul social-democrat.

Doamna Sârbu a adresat în acest context, Parlamentului European şi Comisiei Europene, rugămintea fermă de a lua în considerare intervenţia, de la nivelul  forurilor de conducere ale UE, pentru a stopa ceea ce va fi, fără îndoială, un dezastru ecologic şi uman.

“Românii din zona Roşia Montană sunt în egală măsură europeni. Din păcate, nu li s-au oferit suficiente şanse de viitor, deşi posibilităţile existau, turismul arheologic fiind doar una dintre ele (specialiştii spun că Roşia Montană ar putea deveni UNESCO World Heritage Site, element de patrimoniu mondial). Acum însă, lipsa lor de perspective, sărăcia lor, sunt pe cale de a fi cumpărate, pe un preţ de nimic, de o companie lipsită de conştiinţă ecologică, beneficiind de complicitatea unui guvern gata să facă tranzacţii pe seama mediului înconjurător, dacă preţul aurului este în creştere”, a argumentat Daciana Sârbu.

Deputata europeană a afirmat şi că Janez Potočnik, comisarul desemnat pentru portofoliul Mediului, întrebat la audierile din ianuarie, nu s-a angajat să acţioneze pentru scoaterea în afara legii a mineritului cu cianuri. Potrivit Dacianei Sârbu, el a vorbit, ca şi predecesorii săi, despre drepturile statelor membre de a acţiona aşa cum doresc, şi despre posibila implicare a CE numai dacă apar probleme de poluare transfrontalieră.

“Cred că răspunsul Comisiei Europene trebuie să fie unul mult mai ferm. Nu putem aştepta să aibă loc o nouă catastrofă, pentru a acţiona. Suntem Uniunea Europeană şi ne considerăm, pe bună dreptate, un deschizător de drumuri în domeniul protejării mediului. La Copenhaga, în decembrie, nu s-au făcut paşi înainte cu adevărat puternici în favoarea mediului. Noi avem acum ocazia de a face un astfel de pas, concret şi decis, arătând lumii întregi ce este de făcut, pentru un viitor sustenabil”, a conchis doamna Sârbu.

]]> http://activisti.ro/2010/02/daciana-sarbu-solicita-ce-si-pe-sa-ia-in-considerare-interventia-in-dosarul-rosia-montana/feed/ http://activisti.ro/2010/02/ana-birchall-educatia-este-singura-strategie-care-poate-scoate-romania-din-mizerie/ http://activisti.ro/2010/02/ana-birchall-educatia-este-singura-strategie-care-poate-scoate-romania-din-mizerie/#comments Fri, 05 Feb 2010 12:02:51 +0000 activisti http://activisti.ro/?p=1059

Din nou Educaţia ajunge în prim planul scenei politice, dar nicidecum aşa cum ar fi fost de dorit. Banii pentru profesori continuă să fie mărul discordiei. Protestul cadrelor didactice e legitim. Dacă există bani pentru alte domenii TREBUIE să existe şi pentru învăţământ, pentru că învăţământul este SOLUŢIA şi nu problema. Iar Guvernul român trebuie să înţeleagă că Educaţia este singura STRATEGIE care poate scoate România din mizerie pe termen lung.

În mod evident se doreşte reducerea cheltuielilor cu învăţământul, fără a ţine cont de oportunitatea acestui demers.

Prin urmare, solicit domnului ministru să explice de unde a reieşit cifra rotundă de 15.000 si nu 14.372 de exemplu? Este mai mult decât evident că această cifră a fost scrisă într-un birou ca să nu spun “scoasă din burtă” fără a analiza realitatea din şcolile româneşti.

Ne-am fi aşteptat ca ministrul Educaţiei să fie cel care să pledeze cauza învăţământului în faţa colegilor săi de Guvern şi să lupte pentru a ridica nivelul acestuia. Cu siguranţă că mai puţini profesori nu vor asigura o calitate mai bună, iar noi avem nevoie MÂINE de oamenii instruiţi astăzi, chiar de profesori prost plătiţi şi ameninţaţi cu disponibilizarea. Domnule ministru, dumneavoastra v-aţi da la o astfel de şcoală copilul? Facem apel la toate părţile implicate în conflict să îl rezolve pe cale amiabila în aşa fel încât procesul de învăţământ să nu aiba de suferit.

Ana Birchall
Şef Departament Educaţie

Vă mulţumim pentru interesul acordat!

Cu prietenie,
Ionuţ Cătălin Croitoru
PES activists Gorj

Premiul 1

Dragi activişti,

Cred că traseul propus de voi între realizarea incipientă a unităţii noastre naţionale şi accederea, în cele din urmă, la formula unităţii europene oferă exemplul unor îndelungate eforturi asociative, integrative şi progresive pe care România le-a depus de-a lungul timpului pentru a ajunge astăzi la un statut oficial de egalitate cu celelalte state europene.
Efortul mi se pare cu atât mai provocator cu cât se cunosc foarte bine termenii în care Principatele Române au devenit o ţară. Este vorba, desigur, de ceea ce astăzi numim viciu de procedură: textul Convenţiei de la Paris nu stipula faptul că domnii celor două Principate trebuie să fie persoane separate, găselniţă de care Cuza a profitat pentru a putea fi ales în ambele state. Interesantă nu este, însă, numai soluţia găsită, ci şi grupul căreia ea i-a fost servită, adică acea breşă a marilor puteri, printre care se numărau câteva „colege” ale Uniunii Europene de astăzi: Franţa, Anglia, Austria… Iată cum unitatea naţională a fost obţinută printr-o formă edulcorată de „trădare” internaţională. A avut loc atunci o diferenţiere care avea să ne garanteze mai târziu idependenţa, o independenţă pe care, în ciuda tutoror încercărilor prin care aveam să trecem (concesiile teritoriale, instalarea comunismului), n-am mai pierdut-o, oficial vorbind, niciodată. In virtutea acestei independenţe căreia i-a luat locul mai târziu ideea de libertate am ales să aderăm la o nouă formă de unitate, de această dată europeană.
Pentru că ceea ce ne uneşte e mai puternic decât ceea ce ne desparte, suntem astăzi membri cu drepturi depline în structurile europene. Chiar aşa stând lucrurile, am senzaţia că „uniunea” nu ţine loc de „unitate”. Ţările membre rămân captivele propriilor interese şi nu par să se poată mobiliza în scopuri comune pentru a face faţă cu adevărat crizelor prin care trecem. Crize, şi nu criză, pentru că problema economică nu e singura care ne afectează. Trăim, pe lângă acesta, şi crize identitare, morale, sociale etc. Pe lângă instabilitatea financiară, ne afectează şi instabilitatea statutului (există ţări membre admirate şi ţări membre arătate cu degetul - inutil să le mai numim), ignoranţa oricăror principii etice şi insensibilitatea socială.
În acest context, consider că direcţia promovată de Partidul Socialiştilor Europeni este nu numai adimirabilă, ci şi posibil eficientă. „Un loc de muncă decent” ca obiectiv mondial (!) este primul pas către ieşirea din criza financiară, nu neapărat prin faptul că se vrea decent, ci prin simplul fapt că se vrea. Mai mult decât atât, promovarea solidarităţii în educaţie şi, prin extrapolare, în toate zonele socialului, poate duce la diminuarea discrepanţelor existente astăzi şi la crearea unei oferte corecte, accesibilă tuturor în baza aceloraşi drepturi, întâi de toate, umane. Lupta împotriva schimbărilor climatice este, la rândul ei, un excelent mijloc de colaborare, atât la nivel micro (educaţia ecologică asumată în familie), cât şi la nivel macro (stabilirea unei politici comune a producerii energiei atomice). Perspectiva socialistă aduce unui domeniu atât de controversat cum e cel al mediului în care trăim un plus de umanitate, reamintindu-ne că suntem locuitorii comuni ai unei singure lumi şi că de colaborarea noastră depinde viitorul copiilor noştri. Nu în ultimul rând, sunt de părere că priorităţile PES care depăşesc, fireşte, cadrul abia schiţat de mine, deţin in nuce reţeta succesului unei societăţi europene deschise şi înfloritoare, prin faptul că nu doar spun, ci şi pun, oamenii pe primul loc.

Patricia Anuţoiu

Premiul 2

Privesc înainte, ca orice tânăr încrezător, negândindu-mă prea mult la importanţa deciziilor politice care se iau cu duiumul şi care, până nu demult, credeam că nu mă vor afecta niciodată. Dar cum vecinul din povestea caprei vecinului am devenit eu, încep să privesc cu mai multă atenţie ceea ce se întâmplă impasibil la „nivel înalt”. M-au dezgustat scandalurile politice din perioada alegerilor, înjosirea lui Patapievici prin declaraţia vizând compromiterea candidatului PSD, emisiunile despre „stelele norocoase” şi culorile talismanice ale învingătorului, replicile de tip mahala dintre candidaţi etc. etc..

Uf, şi acum, în prag de sărbătoare naţională, mă pune păcatul să pornesc Realitatea, unde mă lovesc de un alt show emblematic: dezbatere pe marginea discursului preşedintelui ţinut cu ocazia zilei de 24 ianuarie. Minunat! În aşteptarea unui debate ingenios, cu replici competente, o aud pe moderatoare pornind discuţia de la o problematizare extrem de complexă: „Băsescu a vorbit despre unitate!! Hmmm…oare ce poate să însemne asta? Unde bate?” Ascult mirată în continuare, ca un umil cetăţean ce nu prea înţelege cu ce se mănâncă politica şi îndrăznesc să mă întreb: „Despre ce altceva să vorbească individul ăsta dacă nu despre unitate…într-o zi care aniversează tocmai… Unitatea?”. Chiar aşa! Am ajuns, pare-se, în momentul în care, amnezici, uităm cauza (sensul zilei de 24 ianuarie), înlocuind-o cu efectul (discursul preşedintelui) şi minunându-ne, astfel, de … o alocuţiune despre … Unitate??? Dar asta e o figură de stil, nu un dat al realităţii. Ori, mai ştiu eu, confuzia postdecembristă e suficient de mare încât românul să fi ajuns să trăiască…metonimic? Ne amintim de Unire doar ca pretext pentru discursuri sforăitoare şi cârcotaşe, ca pretext pentru blamări gratuite (sau nu…), ca pretext pentru solilocuri patriotarde? „Hmmm…oare unde bate???”

Nu ştiu ce a însemnat pentru românii de atunci Unirea, dar ştiu cât de greu s-au implementat reformele lui Cuza; nu ştiu cât de greu şi-au păstrat integritatea naţională patrioţii trăitori în comunism, dar ştiu că Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul Justiţiei în timpul guvernului Groza a fost arestat, anchetat şi omorât din ordinul lui Dej pentru că a îndrăznit să declare că, înainte de a fi comunist, e român şi, în sfârşit, nu ştiu nici măcar ce înseamnă unitatea actuală, dar ştiu că mi-e greu să trăiesc pe bază de concedii fără plată şi sporuri tăiate (ca o debutantă într-ale vieţii bugetare, nici de-alea nu prea aveam, oricum), că tare bine îmi sună o viaţă într-una din ţările nordice… Unitatea în prezent, e, cred, una dintre himerele care a hrănit spiritul naţional de la prima Unire (militară) a lui Mihai Viteazul şi până la utopica (în ciuda tuturor datelor care o plasează altfel) Uniune Europeană. Despre contexte politice actuale nu pot decât divaga, nu pot decât să fiu în spiritul lor, vorbind vorbe, fără vreo legătură cu sensul mai profund al unităţii. Şi asta în condiţiile în care himera unităţii în paginile istoriei a rămas cu numele Unirii… O unire teritorială şi administrativă ce nu poate promite mai mult decât îi spune numele: a lega două elemente. E asta unitate? Şi atunci, mândră de naţia mea, lăcrimez pentru unirile ei mici şi mari, căci ştiu că dincolo de ele stau aspiraţii neatinse către unitate.

Mai e loc, totuşi, şi de mai bine. La nivelul Uniunii, România e un bun element de „legat”, adică de „alipit” la ceva (obscur, pe jumătate cunoscut de locuitorii ei, dar, oricum, mai bun decât ce se găseşte în cozile maidanezilor noştri). Că e un „ceva” capitalist, că e socialist, pentru românul de rând e tot un drac. Pentru reprezentanţii noştri, însă, „ceva”-ul trebuie să aibă o culoare precisă: şi românul (cult, ca toţi românii) se vede pus să aleagă între portocala (mecanică) şi (numele) trandafir(ului)… A se înţelege: aceasta nu e o critică! E o preablândă şi naivă viziune asupra realităţii prin lentila unei cititoare de romane fantastice. Şi care, din când în când, se mai loveşte de câte un sociolog interbelic (cică îl cheamă Ştefan Zeletin) care îşi permite neruşinarea de a prezenta starea de fapt a României în cheie…măgărească. Şi care citeşte amuzată: „Dar politica noastră? Un haos de minciuni şi fărădelegi, de neghiobii şi trageri pe sfoară. O atmosferă înăbuşitoare, încărcată cu toate miasmele ce nu se mai află pe lume, domneşte în cluburile partidelor de ţi se încreţeşte carnea când te gândeşti la ele. Nu e suflet cinstit care să nu le simtă mirosul şi să nu-şi ţină nasul la depărtări de sute de stânjeni. Căci o morală mai decăzută ca aceea a politicienilor noştri nu şi-a luat încă fiinţă sub soare. Să mărturisim drept, cu mâna la piept: am ajuns să stăm cu vrednicie la coada tuturor vieţuitoarelor pământului (…).”

Concluzia, a sociologului şi a autoarei: „Aşa se face patriotism în ţara măgarilor.” (Din ţara măgarilor, de Ştefan Zeletin).

Maria Goje