În prag de toamnă şi de alegeri prezidenţiale, România nu e doar tricoloră, ci, multicoloră. Ne aflăm, aşa cum constata şi Valeriu Zgonea, sub mormane de PET-uri fără viitor. Reciclarea - fenomen complex de valorificare a materialelor cu caracter de deşeu - funcţionează la noi, deocamdată, doar pentru fierul vechi pe care îl extragem cu voinicie din şinele de cale ferată, din sistemele de irigaţie sau din peisajul demn de filme horror de la Călan. Cât despre PET-uri, sudoarea frunţii în urma colectării acestora nu se remunerează, fiind, deci, inutilă. Astfel, valorificăm doar 2% din materialele reciclabile, fără să ne pese de consecinţe.

În timp ce SUA, Canada, Germania, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia şi nu numai, rulează programe „buy-back”, oferind în schimbul unui PET de la 10 la 25 de eurocenţi, România îşi modifică simţitor cadrul natural, devenind o ţară preponderent muntoasă. Nici cu apele nu stăm mai rău cât timp pe râurile noastre curge Cola, Fanta, Haţegana şi Bucegi. Nu vă speriaţi, nu suntem în raiul lui Parpangel şi nici Munţii Bucegi n-au luat-o la vale, însă PET-urile cu pricina navighează în voie în bazinul nostru hidrografic. Cine ştie, poate mai ridicăm nivelul Deltei şi construim un Dubai românesc autentic. Numai să nu-şi ceară The Coca-Cola Company drepturile de autor. Oricum, până la introducerea sistemului „buy-back” de colectare a PET-urilor în România, vom arunca în continuare cam 133mii de tone pe an şi vom visa la supermarket-uri în care şi sticlele goale valorează ceva.

Vă prezentăm mai jos MUNTELE de TABLĂ lăsat în urmă de iubitorii naturii (mulţumiri activiştilor PES care le-au transportat acolo unde le era locul).