Pe 14 iulie, deputaţii europeni îşi vor alege un nou preşedinte, ce va reprezenta Parlamentul pe scena internaţională. Grupurile politice nu au anunţat încă oficial candidaţii pentru preşedinţie, deşi unii candidaţi potenţiali sunt deja cunoscuţi. Între timp, partidele politice dau forma finală grupurilor de la Parlamentul European, în cadrul cărora se reunesc în funcţie de ideologii.

Preşedintele Parlamentului European este ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate. Negocierile care au loc între grupurile politice înainte de alegeri (ce se vor desfăşura prin vot secret) duc de multe ori la acorduri ce acoperă întregul mandat de cinci ani al Parlamentului European.

Ce face preşedintele

Pe plan intern, preşedintele Parlamentului European prezidează şedinţele plenare din Bruxelles şi Strasbourg ale instituţiei: dă cuvântul deputaţilor, organizează votul şi se asigură că dezbaterile se desfăşoară decent. Preşedintele deschide oficial sesiunea, ţinând de obicei un discurs cu această ocazie.

În plus, acesta prezidează reuniunile liderilor grupurilor politice, în care se decide ordinea de zi a Parlamentului, şi reuniunile Biroului, unde sunt abordate aspectele organizaţionale şi administrative ale activităţii instituţiei.

Un rol crucial al preşedintelui Parlamentului European este acela de a reprezenta instituţia în cadrul Consiliilor Europene, care se reunesc de obicei de două ori pe an. Preşedintele Parlamentului vorbeşte liderilor celor 27 de state UE despre opiniile deputaţilor europeni privind situaţia din acel moment.

Pe plan extern, preşedintele reprezintă Parlamentul European în afacerile legale, de obicei în semnarea tratatelor UE. Acesta reprezintă Parlamentul şi în relaţiile externe şi face vizite oficiale în Uniune şi în afara acesteia. În plus preşedintele Parlamentului European este responsabil cu semnarea bugetului UE.

Deputaţii europeni şi grupurile politice

La sfârşitul ultimului mandat, la Parlamentul European erau şapte grupuri politice. În momentul de faţă au loc negocieri care ar putea duce la crearea unor grupuri noi, dar şi la desfiinţarea unor grupuri vechi.

În urma alegerilor din iunie, Grupul Partidului Popular European are 264 de deputaţi, pe locul doi situându-se socialiştii, cu 161 de membri. Liberalii au 80 de eurodeputaţi. Aceste cifre s-ar putea modifica, deoarece deputaţii neafiliaţi ar putea decide să se alăture unor grupuri. Conservatorii britanici, de exemplu, doresc să formeze un grup nou.

De ce preferă deputaţii să facă parte dintr-un grup

Alăturându-se unui grup, deputaţii obţin o platformă. Deoarece „timpul de vorbire” este „împărţit” la Parlament în funcţie de mărimea grupului, aceştia ar putea obţine mai mult timp în care să se poată exprima.

Grupurile mai determină în mare măsură compoziţia comisiilor parlamentare şi numeşte raportori pentru legislaţia abordată în instituţie. De aceea, grupurile politice se situează în centrul activităţii Parlamentului. Deputaţilor neafiliaţi le este aproape imposibil să obţină poziţii importante în Parlament.

După constituirea grupurilor, deputaţii europeni vor alege un preşedinte, 14 vicepreşedinţi, şase chestori, preşedinţii comisiilor parlamentare şi preşedinţii delegaţiilor pentru relaţiile cu ţările terţe.

Numele grupurilor

Alianţele între partide diferite pot duce la schimbarea platformelor şi a numelor grupurilor. De exemplu, Grupul Partidului Popular European a renunţat la ultima parte a numelui, „şi al Democraţilor Europeni”, în urma retragerii din grup a Partidului Conservator Britanic.

În acelaşi fel, grupul liberal, fondat în 1953, şi-a schimbat numele în Grupul Liberal şi Democrat în 1976, Grupul Liberal, Democrat şi Reformist în 1986 şi Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa în 2004. Schimbarea de nume reflectă conţinutul politic al grupului şi priorităţile acestuia.