Ziua de astăzi este sărbătoarea unei valori, a unei cauze. Nu este sărbătoarea unei ideologii sau a unui partid. Ne-am obişnuit să credem că 1 Mai este o sărbătoare comunistă, când este de fapt comemorarea jertfei a 12 muncitori americani, la Chicago în 1886. Ei protestau pentru ceea ce acum ni se pare normal - o zi de muncă de opt ore şi condiţii demne de muncă.

Este important să facem distincţie între ideologii şi cauze, între oameni şi regimuri. Astăzi sărbătorim MUNCA. Sărbătorim demnitatea celor care vor o viaţă mai bună pe care să o poată câştiga cu propriile mijloace, nu sărbătorim social-democraţia sau stânga ca mişcări politice.

Într-o lume a valorilor incerte, în care totul e redus la crâmpeie de informaţie uşor digerabile, este vital să nu ieftinim semnificaţia zilei de 1 Mai reducând-o la o chermeză politică. Este vorba de ceva mult mai profund - o valoare universală.

Social-democraţii ca familie politică au făcut din această valoare nimic mai puţin decât una din pietrele de temelie ale doctrinei lor - pentru România şi nu numai.

Noi, social-democraţii români, suntem onoraţi să sărbătorim această zi deoarece urmărim să facem din muncă valoarea principală a societăţii româneşti.

Soluţia pentru ieşirea României din criză nu vine din miracole, ci din dezvoltare durabilă. Dezvoltarea durabilă nu vine din pomeni, ci din oportunităţi. Oportunităţile nu vin altfel decât prin muncă. Fie că este vorba de munca cu sapa, dar şi munca cu mapa. Fie că vorbim de munca la strung sau de munca la computer. Fie că suntem profesori, funcţionari, ingineri, muncitori, politicieni ş.a.m.d.  - cu toţii suntem parte a unui mecanism care trebuie să funcţioneze pentru a ieşi, întreaga ţară, la liman.

Că românii muncesc în sectorul public sau în cel privat contează mai puţin. Contează faptul că muncesc, că vor în continuare să meargă la muncă, şi că doresc să aibă parte de un trai demn pentru ei şi pentru familiile lor  - prin MUNCĂ.

În actuala criză fiindcă peste tot în lume s-a degradat valoarea şi importanţa muncii. Nu trebuie să confundăm munca adevărată pe care o fac profesioniştii din finanţe cu speculaţiile toxice ale unor oportunişti. Fără bancherii profesionişti care găsesc soluţii viabile de finanţare ale celor mai îndrăzneţe proiecte, nu putem construi nimic. Criza s-a „născut” din cauza celor care au crezut că se pot îmbogăţi fără muncă. Ei, nu adevăraţii profesionişti ai finanţelor, au declanşat această criză fiindcă au rupt legătura între muncă şi valoarea reală banilor.

Social-democraţii sunt frecvent şi pe nedrept acuzaţi că sunt anti-intelectuali. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. În România anului 2009, munca minţii, ca şi munca braţelor şi a spatelui, nu este răsplătită echitabil. Corectarea acestei nedreptăţi este ţelul PSD. Ştim cum să facem asta, putem să o facem, şi o vom face. Noi am condus România când a fost nevoie de corectarea unor erori, de revenirea la normal de pe urma exceselor - în 2000 dar şi în 2008. Ascensiunea stângii, în restul Europei, în SUA şi în alte părţi, este dovada valorii intrinsece a social-democraţiei şi a încrederii instinctive pe care oamenii o au în liderii de stânga atunci când vin vremuri grele. Suntem onoraţi să facem parte dintr-o astfel de familie politică, în Europa şi nu numai.

De 1 Mai am un mesaj pentru toţi cei care trăiesc de pe urma muncii lor. Voi începe cu pensionarii pentru că sunt cei care au îndurat cele mai mari nedreptăţi în ultimii ani.

Despre pensionari s-a spus că sunt asistaţi sociali. S-a spus că sunt o povară pentru societate. S-a spus că sunt cei care pun frână economiei.

Eu vă spun altceva despre pensionari. Părinţii şi bunicii noştri sunt cei care au construit tot ce este mai bun în această ţară. Pensionarii trăiesc de pe urma muncii lor şi nu din mila statului. Din păcate, bătrânii primesc astăzi prea puţin din ceea ce li se cuvine. Primesc prea puţini bani, primesc prea puţin ajutor şi prea puţină atenţie.

Vorbeam la început despre nevoia de a distinge între ideologii şi valori. În Parlament, am condamnat comunismul - ideologia şi efectele ei. Ceea ce încă nu am făcut este să le mulţumim celor care au muncit şi au construit în timpul comunismului, clădind lucruri de care ne bucurăm şi astăzi. Ei nu construiau comunismul, ci construiau şcoli, drumuri şi spitale; ei făceau cercetare, medicină şi îi învăţau carte pe copii. Le-a adresat cineva o vorbă bună milioanelor de pensionari care au construit România aşa cum o vedem astăzi?

De ziua muncii, în numele PSD, în numele colegilor din Parlament şi în numele generaţiei mele, ţin să le mulţumesc părinţilor şi bunicilor noştri pentru ceea ce au făcut pentru noi.

Celor care muncesc astăzi în întreprinderi, în parcuri industriale sau în birouri de multinaţională, în agricultură sau la calculator vreau să le vorbesc astăzi despre solidaritate.

Criza trebuie să ne unească şi nu să ne dezbine. Ce diferenţă este între muncitorul de la Dacia şi agentul de vânzări al unei companii sau un angajat al unei bănci? Şi unul şi altul trebuie au o familie de întreţinut. Şi unul şi altul au rate la bănci. Şi unul şi altul îşi fac griji pentru locul de muncă şi pentru salariu.

Oamenii care câştigă un ban cinstit din propria muncă sunt oamenii pe care se sprijină această ţară. România va fi mai puternică şi va rezista mai bine în faţa crizei dacă va fi solidară. Dacă politicianul îşi va da mâna cu muncitorul, pensionarul cu profesorul, economistul cu cel de pe platforma industrială.

Micilor întreprinzători, celor care au o mică afacere în care muncesc ei şi familia lor vreau să le vorbesc despre curaj. Au avut curajul ca pe vreme bună să înceapă o mică afacere. Au avut curajul să creadă că pot câştiga un trai decent şi prosper de pe urma muncii lor - deşi nimic nu le garanta succesul.

România are nevoie acum ca ei să continue să aibă curaj, să nu-şi piardă speranţa.

Oamenilor de afaceri, patronilor, cei care le asigură şi altor mii de oameni un trai decent fiindcă au clădit organizaţii şi instituţii moderne prin forţa propriilor idei şi prin munca lor şi a altora, vreau să le vorbesc despre responsabilitate. Responsabilitatea faţă de societatea care le-a permis să ajungă unde sunt. Responsabilitatea faţă de cei care şi-au pus încrederea în ideile lor, şi care au muncit şi le-au permis să ajung prosperi. România are acum nevoie ca ei să fie responsabili, să înţeleagă că nu putem avea creştere economică pentru cei puţini şi criză pentru cei mulţi.

Cum am spus-o şi la începutul acestui mesaj, astăzi sărbătorim singurul antidot al crizei: munca. Iar singurul scut al celor care muncesc este solidaritatea. Munca fără solidaritate este furt, iar solidaritatea fără muncă este minciună.

Munca îşi pierde valoarea atunci când vedem că ea nu ne asigură un trai demn, atunci când nu mai avem motivaţie. În aceste momente deloc uşoare pentru România, motivaţia este extrem de clară: dacă nu suntem solidari, ca o echipă strâns unită şi dornică să muncească, riscăm ca viitorul să declare România un mare perdant. Sunt extrem de utile fondurile europene, la fel cum sunt utili şi banii din împrumuturi externe. Dar, cu toate acestea, dacă nu există munca, cea pe care o celebrăm astăzi, nimic nu contează. Banii dispar foarte repede dacă nu sunt, şi ei, puşi să muncească. Iar banii nu pot fi altfel puşi la muncă decât prin oameni, decât prin dumneavoastră, în baza unui program coerent şi capabil să aibă efecte pozitive pe termen lung.

Vă doresc un 1 Mai liniştit alături de familie şi prieteni. Vă rog să nu pierdeţi speranţa în capacitatea de a clădi un viitor mai bun pentru dumneavoastră şi pentru România. Iar de luni, vă îndemn să ne întoarcem, cu toţii, la muncă.

Mircea Geoana