Oricine se declara de stanga stie sau ar trebui sa stie despre evenimentele din mai 1968. Atunci, peste un milion de studenti, de muncitori, de intelectuali de stanga (trotskisti, marxisti, socialisti, social-democrati) din Franta au iesit in strada pentru a protesta impotriva politicilor autocrate ale lui De Gaulle. Pentru ei in acele zile s-a dat o lupta : un razboi cu societatea pe care ei o vedeau ca fiind impotriva exprimarii libere, ca sufocandu-le initiativele si existenta.

« E interzis sa interzici », « Fiti realisti, cereti imposibilul », « Sub pavaj e plaja », « Sa consumam societatea de consum », « Uitati tot ce ati invatat. Incepeti sa visati ! ». Mai au oare aceste slogane vreo semnificatie in zilele noastre ? Putin probabil. Zilele in care totul parea posibil s-au dus de multa vreme. In locul lor a ramas o lume rece, muta si teribil de realista, o lume care isi aduce aminte de mai ’68 ca de o poveste frumoasa : ultima naratiune despre o rasa umana care isi mai permitea sa viseze.