Sa fii socialist in Romania…ce povara! Ma refer aici la a fi socialist cu adevarat, nu de conjunctura, nici din demagogie, nici din mai stiu eu ce considerente obscure. Sa respecti oamenii si sa crezi in ei intr-o tara unde notiunea de individ a fost suprimata in mod sistematic, sa crezi in liberul arbitru si in dreptul la autodeterminare in patria care a consacrat Miorita si fatalismul la nivel de patterne culturale ; sa visezi la solidaritate atunci cand toti incearca sa se descurce cum pot si la echitate intr-o societate inca instabila si profund nedreapta cum este cea romaneasca actuala. Sa crezi ca oamenii au dreptul la sanse egale si trebuie tratati ca atare indiferent de sex, rasa sau orientare sexuala intr-o societate xenofoba, homofoba si falocrata. Sa crezi in progres intr-o lume conservatoare si rurala, care pare sa refuze cu obstinenta a se schimba. Si, mai presus de tot si toate, sa te mentii idealist intr-o tara cinic de realista si pragmatica.

In toate lucrurile astea am crezut si inca mai cred, in nebunia mea. In ele au mai crezut si altii, destul de tineri si de naivi incat sa spere ca prin ambitie, determinare si inteligenta pot sa ii faca si pe altii sa le impartaseasca valorile. Au crezut, si Romania le-a demonstrat inca o data ca e o prostie ca mai crezi in (asa) ceva, sa speri ca mai poti schimba in vreun fel status quo-ul incremenit al acestei periferii de lume civilizata. Insa, ca orice nebun, ei refuza sa accepte asta. Tradati, mintiti si dezmagiti, se ambitioneaza si mai mult sa isi continue « proiectul » ; dar de data asta nu sunt singuri. Mai sunt si altii alaturi de ei. Caci pana la urma, ca in basmele pe care le-am citit toti cand eram mici, binele si adevarul vor triumfa. Trebuie sa triumfe! E doar o problema de timp…doar pana la urma exista un timp pentru toate.

The Byrds - Turn! Turn! Turn!
Asculta mai multe audio Muzica »