Despre femei si alti demoni
Mame, sotii, surori, fiice. Cam la asta se reduc cunostintele noastre, ale barbatilor, despre femei. Le sarbatorim o data pe an si apoi le uitam sau, la fel de grav, le ignoram. Cifrele vrobesc de la sine : in Romania, desi reprezinta aproximativ 51% din populatie, femeile sunt prezente in structurile de decizie intr-o proportie de aproximativ 10 %. In Gorj situatia nu e cu mult diferita : intre 5 si 15% sunt reprezentate femeile la nivelul administratiei locale. Intr-o tara traditionalista si conservatoare ca Romania, ideea de a avea o femeie presedinte sau prim-ministru pare inacceptabila sau cel mult o fantezie ridicola. Viziunea generala (sau cvasi-generala) este ca femeia politician nu mai este femeie « adevarata » (isi pierde feminitatea, si toate atributele care vin « la pachet » cu aceasta).
Exista doua mari stereotipii despre cum sunt femeile care reusesc in politica : fie sunt de o moralitate indoielnica (au reusit sa avanseze prin favoruri sexuale facute la momentul si persoanei potrivite) fie sunt mai degraba androgine decat feminine (mitul femeii-barbat, lipsita de orice atractivitate/feminitate, o « doamna de fier » asexuata). De asemenea, multi sprijina, formal si in mod ipocrit, egalitatea intre sexe, insa in paralel raman la ideea ca femeia isi are locul « la cratita ».
De 8 martie sarbatorim femeia care ne naste copiii, care are grija de noi si de casa noastra, femeia de care ne indragostim (si pe care o iubim sincer, in ciuda frivolitatii ei) sau o admiram (cel mai adesea pentru calitatile fizice, nu pentru cele intelectuale). Nimeni insa nu sarbatoreste femeia-politician, femeia-intelectual, femeia puternica si independenta. Astfel, urarile acestor zile capata un aer de falsitate : « la multi ani de ziua voastra, a femeilor ! bucurati-va de ea, caci de maine revenim la normal! ».
Nu incercam aici nici sa promovam, in vreo maniera agresiva, mitul femeii independente, ci doar vrem sa punctam ca femeia trebuie sa fie asa cum vrea ea sa fie. Daca vrea sa ramana la cratita, sa ramana ! Daca insa vrea sa se afirme, in orice domeniu, sa ii dam aceasta sansa, sa ii facilitam, pe cat posibil, accesul. Cred ca macar atata lucru ii datoram si noi : libertatea de a decide pentru sine.
























March 2nd, 2009 at 00:53
Cred in “femeia-politician” la fel de mult cum cred in “barbatul la cratita” - va pot demonstra asta - o mancare de praz, o ciorba de vacuta sau o prajitura
March 2nd, 2009 at 21:50
Nu degeaba este vorba :CEL MAI BUN BUCATAR ESTE BARBATUL! Si eu sunt de acord cu “barbatul la cratita” pentru ca fac o pizza si niste paste … MAMA MIA. Trebuie sa facem si o astfel de actiune cu “barbatul bucatar”